Chitara. Si tonul chitarei

Inca vreo cateva zile in studio si e gata, lucrez la acest album de 5-6 luni.

Un album de studio care surprinde subtilitati, fineturi care chiar si pentru mine sunt o surpriza. Si cred ca pot sa vorbesc si pentru ceilalti artisti pe care i-am “imortalizat” audio. Ascult piesele chiar si-asa, inainte de mixajul final, si raman mut: cat talent, cata daruire din partea lui Ciuplea, Hanes si Mihai! Cata muzica! Oameni ca ei nu sunt deloc diferiti prin talentul lor de marii muzicieni pe care i-am ascultat prin alte parti ale lumii.

Pentru cineva care nu este atat de obisnuit cu bucataria asta interna a imprimarilor probabil pare incredibil cat de mult conteaza comfortul in studio, comunicarea cu omul “de la butoane”, calmul si concentrarea enorma. Vorbesc aici de Adi Despot si Pupe. Muzicieni dar si oameni de studio care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Si amici dragi.

Mi se intampla sa ajung acasa dupa 4-5 ore de studio si sa ma simt ca un device electronic care arata vreo 5-10% baterie ramasa. Dar asta se intampla cu un zambet larg pe buze. Laura, sotia mea, intelege. Si-mi zambeste inapoi. Si-i multumesc.

Ce ma inspira cel mai mult in concert sau in studio si ma transporta in explorarile mele muzicale este tonul de chitara. Pe care l-am tot cautat / il caut ca impatimitul din Astrophil and Stella, poemul vechi de 500 de ani al lui Philip Sydney. Cata inspiratie, cat comfort, cata siguranta iti da un simplu (sau poate nu chiar atat de simplu de realizat) ton. Probabil ca muzicienii inteleg cel mai bine. Sentimentul ala pe care-l incerci cand iti pui blugii preferati – e o comparatie cel putin ridicola dar destul de usor de inteles pentru unii, as zice. Sau culoarea verde a semaforului si drumul liber pentru altii.

Si e un intreg lant aici: chitara, cablu, pedale-efect pentru chitara, alte cabluri, amplificator. Asta intr-un context live. Iar intr-o situatie de studio se adauga: camera de imprimare, microfoanele, pozitia microfoanelor, numarul microfoanelor, preamp-urile microfoanelor, ponderea lor etc, etc, etc.

Unul dintre cei mai apreciati constructori de amplificatoare de chitara, Alexander Dumble, a spus ca exista cel putin 10.000 daca nu cumva 100.000 de tonuri perfect valabile de chitara. Intrebarea care se pune: Care anume este cel potrivit pentru unul sau altul? Pe acest album eu cred ca l-am gasit.

Alaturi de vocea mea, face parte din cealalta voce a mea, prin instrument.

Daca nu cumva face parte din instrumentul chitara in sine.